De ce Luna nu cade pe Pământ, ca merele?
Newton a răspuns simplu la întrebarea „Cum stă Luna suspendată pe
cer?” spunând că există o forţă gravitaţională între Pământ şi Lună (care se propagă cu viteză infinită,
ca un fel de “sfoară ce leagă” cele două corpuri). Viteza de deplasare a Lunii
însă, creează o forţă egală, dar de sens contrar acestei forţe gravitaţionale,
numită forţă centrifugă. Echilibrul dintre aceste două forţe ţine Luna
suspendată în jurul Pământului pe orbita sa. Newton nu a putut explica însă de ce forţa
gravitaţională a Lunii (identică cu forţa centripetă datorată mişcării sale de
rotaţie) este totdeauna în echilibru cu forţa centrifugă. Doar Albert Einstein a oferit răspunsul la
întrebarea “Cum şi de ce stă Luna suspendată pe cer?” prin teoria generală a relativităţii care explică proprietăţile spaţiului
şi timpului în Univers. Spaţiu-timpul este neted şi plat (întocmai ca suprafaţa
unei mese) atâta timp cât nu se află în el obiecte cu masă. Prezenţa masei
curbează spaţiu-timpul întocmai cum se curbează suprafaţa elastică a unei
trambuline rotunde de joacă pentru copii atunci când un copil sare pe ea,
presând-o cu toată masa corpului său. Astfel, masa Pământului creează o
pantă în spaţiu-timpul din jurul său (în care se află şi Luna), iar masa Lunii
creează la rândul ei o mică pantă în spaţiu-timpul din jurul său, apărând
astfel o mica curbură în acelaşi spaţiu-timp, iar această curbură (este cauza
care) împiedică Luna aflată în mişcare să cadă pe Pământ (figura 1).
Fig. 1
Sursa:
Accesati linkul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu